Arena Tinerilor Jurnaliști.

Astăzi am urcat la bordul unei noi aventuri. Eu și încă vreo 35 de tineri ambițioși și creativi.

La cârmă?

Sergiu Bulat, Zaharia Zanosiev și Maricica Ciubara. 

Arena Tinerilor Jurnaliști din Moldova a dat azi startul celei de a III-a ediții.

Arena Tinerilor Jurnaliști reprezintă cea mai mare platformă de jurnalism  care își propune  să pregătească 50 de tineri jurnaliști pe o perioadă de 8 luni prin intermediul training-urilor, scrierea articolelor, realizarea reportajelor și a emisiunilor, întreținerea blogurilor și a întrunirilor săptămânale cu diverși specialiști ai domeniului mass-media. Pe durata acestor 8 luni vom avea posibilitatea să interacționăm cu această lume și să aflăm cât mai multe despre profesia de jurnalism „direct de la sursă”. 

Arena Tinerilor Jurnaliști își propune drept scop: promovarea valorilor democratice în rândurile tinerilor jurnaliști, iar printre obiectivele lor se numără și : 

- Instruirea și informarea tinerilor (în domeniul mass-media și nu doar); 

- Promovarea și implementarea valorilor internaționale în domeniul mass-media;

- Creșterea ratei de participare civilă și socială a tineretului și a întregii populații la identificarea problemelor pe care mass-media le-ar putea soluționa prin intermediul știrilor, emisiunilor, reportajelor,etc.

- Consolidarea capacităților membrilor ATJ prin unificarea forțelor și implicarea lor în diverse campanii de promovare a unor valori social culturale în societate. (  sursa )

Acestea sunt obiectivele pe care și le propune Arena Tinerilor Jurnaliști. Eu pe lângă acestea mai am și altele, mai personale. 

Pornesc în această călătorie cu dorința de a mă dezvolta multilateral. Vreau să învăț să scriu, să scriu bine. Vreau să învăț să ascult și să selectez ceea ce mi se propune drept informație. Vreau să învăț să vorbesc corect. Vreau să învăț să adresez întrebări, oricât de prostești și penibile nu ar fi acestea. Totuși întrebări care să aibă drept rezultat atingerea scopului, pe care mi-l propusesem atunci când am hotărât să adresez întrebarea. Să învăț să am atitudine și să fiu „băgăcioasă” chiar și acolo unde nu este treaba mea.

La prima întâlnire ne-au onorat cu prezența dar și cu multe informații prețioase cei care s-au recomandat și au fost recomandați ca fiind prietenii noștri. 

• Valeriu Leapciu -  consilier în cadrul Ministerului Tineretului și Sportului, România și reprezentant al tineretului. 
• Veaceslav Saramet -  medic rezident la București și ONG-ist. 
• Mihai Peptan - Consilier general în cadrul  Primăriei București, România.

Întrebați care sunt șansele de integrare a jurnaliștilor din Republica Moldova pe piața mass-media din România, printre toate „glumițele” făcute de invitați, aceștia ne-au spus că : „Piața este liberă și accesibilă, trebuie doar să fii bun, cel mai bun”. 

Totuși au specificat aceștia, că este mai ușor pentru cei care au cetățenia română de a se integra dincolo de Prut, decât pentru cei ce nu o au. 

Desigur integrarea presupune o procedură de recunoaștere și echivalare a actelor de studii obținute în Republica Moldova. În acest sens, Republica Moldova și România au semnat în anul 1998 un acord privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și titlurilor științifice acordate de către instituțiile de învățământ acreditate în aceste 2 țări.

O altă întrebare adresată invitaților noștri a fost: Cât de corectă este sau ar trebui să fie o instituție publică cu presa?”. 

Mihai Peptan a hotărât să ne zugrăvească răspunsul său aducând drept exemplu problema câinilor vagabonzi din București. La fel ca și în Chișinău, la București această problemă crează o adevărată luptă între iubitorii de animale și oamenii care consideră câinii a fi un pericol pentru ei și copii acestora. Bineînțeles, autoritățile publice locale sunt puse la mijloc în astfel de situații. În acest sens, atunci când o hotărâre de interes public urmează a fi luată, ea se supune mai întâi dezbaterilor publice, iar aici presa are un rol benefic, deoarece aceasta crează un flux mare al dezbaterilor. 

Totuși să nu uităm că în fiecare stat există dreptul fundamental privind accesul liber la informația de interes public. Astfel că orice cetățean, instituție sau organizație are tot dreptul să solicite orice gen de informație, atâta timp cât aceasta nu constituie un secret de stat, sau alte tipuri de secrete. 

Nu au lipsit nici criticile și sfaturile. 

Veaceslav Saramet a declarat destul de convins că „Jurnaliștii de astăzi sunt foarte lenoși și mai toți se ocupă copy - paste-ul” îndrumându-ne să fim jurnaliștii care merg la sursă.

Discuțiile s-au purtat, după cum era și normal și în jurul campaniei electorale atât de la noi cât și din România, întâlnirea încheindu-se cu o serie de sfaturi și îndrumări menite să ne ajute să ne definim ca specialiști în domeniul jurnalismului. 

Prima întrunire a fost destul de relaxantă, lipsită de stresul caracteristic oricărui început, atmosfera fiind animată atât de „cei de la cârmă” cât și de absolvenții acestei școli.