Impresii despre călătoria spre casă...

Impresii despre Europa văzută dintr-un microbuz de „1 stea” în care chiar dacă închideai ușa, prin crăpături pătrundeau fascicole de lumină și bineînțeles și de „căldură”. Un microbuz condus de un șofer care la fiecare 2 cuvinte spunea o înjurătură (un fel de cuvânt de legătură sau un fel de semn de punctuație, în dependență de situație).

De dor de copilărie ...

Ce copii creștem azi?

Copilăria mea nu avea extensiile de păr ale mamei, ci colanții ei îmbrăcați pe cap.

Copilăria mea nu avea cosmetică pentru copii ci culoarea de pe staminele lalelelor pentru ochi și rozul zmeurei pentru buze.

Astrik, fata cu părul de foc ...

De multe ori am spus că viața e nedreaptă și mulți mi-au spus că nu am voie să spun așa ceva, că Dumnezeu știe ce face și că El are un plan pregătit pentru noi toți. Că atunci când ia pe cineva la EL e pentru că acolo e mai bine. Nu știu cum e acolo și nici nu voi ști vreodată, probabil când voi ajunge „Acolo” nu îmi voi mai aminti că am fost pe pământ, sau poate da.

Povestind despre Moldova ...

Astăzi am avut un exercițiu la universitate. Francezii au trebuit să vorbească despre proiectele pe care le avem de făcut anul acesta, iar noi, străinii , a trebuit să vorbim despre țările noastre.



Din păcate cursul s-a terminat înainte să mă ajungă rândul pentru a-mi prezenta comunicarea , însă după curs, le-am povestit colegilor despre ȚARA MEA.

La mulți ani Tata!

Tata ... Tatăl meu...

M-a purtat pe brațe, m-a purtat pe umeri , nu m-a purtat în burtă , dar m-a ținut pe burtă, la pieptul lui, acolo unde-i auzeam inima bătând din dragostea pentru noi toți.
A fost cel mai răbdător dintre toți învățătorii mei.

Chiar și atunci când știa deja ABECEDARUL pe de rost, iar eu încă tot eram la etapa când abia citeam propozițiile , continua cu mine în fiecare seară , ora de lectură.

Iurie Sadovnic Orheianu - "Duminica"

Dor ... Dor de acele Duminici în care mama îmi împletea cosițe pe prag afară. Când stând în poala ei , soarele-mi înfierbânta obrajii , iar mamei îi mângâia oasele obosite de atâta trudă.
Era-n duminici altfel și totul parcă nou , la alba-ne căsuță ,curată ca un ou.

Duminica!

De ce copiii tinuți în brațe de cerșetori dorm tot timpul?

Ieri am dat peste un link a cărui titlu mi-a trezit instantaneu curiozitatea  „De ce copiii tinuți în brațe de cerșetori dorm tot timpul?”.   Am văzut foarte multe mame cu copii mici cerșind, i-am ajutat cu ce am putut, dar recunosc , nu am sesizat niciodată că copii dorm mereu.  Am accesat acel link din curiozitate , ca la sfârșit , după ce l-am citit să rămân stupefiată.
Știrea era  cam așa:

Despre anotimpuri ...

Nu cred că ați văzut vreodată un om mai grăbit ca mine.  Și mă refer aici la faptul că chiar nu știu să trăiesc momentul, nu știu să mă bucur de ceea ce mi se întâmplă..Mereu am neglijat ziua de azi , din curiozitatea de a vedea ce mi-a rezervat cea de mâine și ajungând mâine, să o iau de la capăt. Fac parte din categoria de oameni care nu sunt fericiți atunci când li se îndeplinște un vis, ci atunci când au un vis de împlinit.

Din impuls ...

Să fii rațional ... De ce oare viața nu poate fi ca o rețetă?!De ce nu există îndrumări despre cum să  ne împărțim sentimentele , trăirile , dorințele, visele,cu măsură?  Ar fi minunat dacă am ști măsura pentru tot, pentru sentimente, pentru stări , pentru implicare, pentru a cere, pentru a primi, pentru a aștepta , pentru dor , pentru lacrimi, pentru durere.

Marșul Unirii

"Chișinău și București, doua inimi romanești",
 "Doar o țara am, pe care o iubesc, Basarabia, pamânt românesc", 
 "Vrem frăție, prin unire, pe vecie" si 
 "Același sânge, aceeași țară, români am fost cu toți odinioară" 

Sunt doar câteva din lozincile pe care le-au scandat astăzi cele câteva mii de persoane care au fost prezente la Marșul Unirii din București.

Scrisoare către tineri de Tudor Chirilă

Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveti o sansa.Noi am fost fericiti ca am descoperit Coca-cola si bananele si am crezut ca daca noi citim,si ei vor citi. Si ca toti vom progresa si tara o sa aiba scapare. Noi ne-am inselat.
Unii dintre noi au plecat de aici. Castiga bani acolo si tanjesc dupa orasul asta imputit. Voi insa, voi aveti o sansa. Voi, aveti sansa. Nu va ganditi la furat. E calea cea mai simpla.

Scrisoare de pe front

           

Poate că dacă mai multă lume ar ști  istoria și  ar asculta astfel de melodii , ar înțelege că buneii și străbuneii noștri care au luptat în războaiele mondiale, s-au jertfit , într-un război care nu era al nostru .
 Că nu au fost folosiţi decât ca o materie primă necesară câştigării războiului , pe care rușii au folosit-o din plin.

Doamnele s-au pornit după cetățenia română...

     

             Dragele noastre doamne s-au pornit după cetățenia română , deși ele singure recunosc că nu prea cunosc limba română și că cererea le-a fost completată de cineva de acasă.

                   În cazul în care nu ar fi corectă ,ele nu ar putea să o corecteze pentru că nu pot scrie în limba română.

Cum ne educăm copiii?!

Nu am copiii mei , sunt eu singură încă un copil , dar un copil destul de matur încât să fie capabil să analizeze unele situații. Am hotărât azi să analizez câteva aspecte ale universului copiilor creeat de părinți.

Știm cu toții în ce societate trăim , cu integrarea femeii în câmpul muncii , cu emanciparea și egalitatea în drepturi (lucruri cu care sunt perfect de acord) mamele noastre au uitat de lumea interioară a copiilor.

Adevăr pe note muzicale. Pe cât de melodios , pe atât de dureros!

Scurt, clar și cuprinzător

Cântăreții Chișinăului

         

Sunt oameni și oameni , mai bogați , mai săraci , mai darnici , mai zgârciți , mai serioși , mai glumeți , mai fericiți și mai triști. Cunosc oameni săraci, darnici , glumeți și fericiți.

          În fiecare dimineață merg la orele de franceză, la Alianța Franceză și trec prin Grădina Publică Ștefan cel Mare , iar acolo în fiecare dimineață cântă un om bătrân , la fluier. Organizează un adevărat concert stradal , cântând marile capodopere naționale. 

De Paște...

Îmi amintesc și acum acea noapte de 1 mai, 2000. Mama venise acasă de la bunica , la ora 02:00 dimineața, ca să ne spună că Buna a încetat din viață. În 2000 , nu aveam decât 8 ani , și somnoroasă, nu am înțles nimic din ce  ne-a spus mama, care și plecase imediat înapoi. Satul în care locuia bunica, era la o distanță de aproximativ 60 Km de satul nostru. A doua zi, tata , cu o voce tremurândă, ne-a răspuns la întrebarea noastră : „De ce a venit mama acasă noaptea trecută și de ce a plecat atât de repede?”

Își cântă Dragostea...

În stilul meu, ne numit încă,
În inima mea, ne frânta ,
În tot ceea ce am, sau ce poftesc
Apogeul e când imi spui "Te iubesc"

În ziua asta mare, dar egala în ore,
În ziua asta mai mare ca 14 Februarie = Love,
În ziua în care Domnul a binecuvintat femeia
Adam a dat o coastă și ia placut ideea.

Multe și poate mulți scriu acum poezii
Poate multi dedica rânduri întregi dragostei vii,
Dar eu nu sunt doar unul din mulțime,
Zbor prin aer ,când scriu pentru tine.

În stilul abstract, dar fără abstr în față,
Fac acum un act, un act de iubire în viata,
Eu te iubesc, cu un mare I la inceput,
Eu fara tine sunt ca un copil ne-vrut.

Ultima carte citită!

A fi om este o artă sau un destin? Aceasta a fost tema pentru acasă pe care le-a dat-o Mihai Ulmu elevilor săi, știind că poate nu va mai avea niciodată ocazia să le asculte răspunsurile. Era mai mult un imbold pentru aceștia, ca să trăiască frumos! Am citit romanul cu sufletul la gură,identificându-mă cu fiecare personaj, am trecut împreună cu ei de la extaz la agonie,m-am bucurat alături de ei și am simțit pe pielea-mi vânturile reci și fulgii Siberiei!

Spirite al nostru, ingere de paza Da-ne noua raza, ce vegheaza-n toate, Azima poporului, si-a Mantuitorului, Suveranïtatea.